Treceți la conținutul principal

Aurul şi marii producători din lume

Exploatarea aurului a înregistrat adevărata sa “explozie’ de producţie acum mai bine 150 de ani. In 1838, în Siberia, în 1851 în California/SUA, apoi 1886 în New South Walws/Australia, 1886 la Witwatersrand/Africa de Sud si 1896 la Klondike/Canada. In acele vremuri cantităţile extrase erau imense, aurul se găsea în pepite sau în zăcăminte cu zeci de kilograme la o săpătură.
In prezent, pentru a identifica grame sau miligrame de aur se prelucrează mii sau zeci de mii de tone de rocă din zăcăminte ce au dispersate în interior nisip de aur.
Cei mai mari producători de aur sunt:
1. China. Producţia sa este de cca 260 tone/an. Este singura ţară unde producţia este în creştere.
2. Africa de sud, care a cedat locul 1 mondial încă din 2007. Producţia sa înregistrează o cantitate anuală de cca 250 tone. Maximum de producţie s-a obţinut in anii 1960, din zăcămintele de la Witwatersrand.
3. SUA obţine anual cca 230 tone, din care în statul Nevada  aproape 80 % din cantitate. Producţia SUA scade constant încă din anul 1998.
4. Australia înregistrează cca 225 tone, iar producţia este, de asemenea, în scădere constantă.
5. Peru ajunge la o producţie de cca 175 tone, din care peste 60% se obţine în   minele din nordul ţării.
6. Rusia obţine aproape 170 tone. Este ţara cu cel mai important potenţial în domeniu.
7. Canada are reserve abundente. Canada este ţara unde sunt cotate (la bursă) peste jumătate din minele din lume. Cele mai bogate regiuni sunt Ontario si Quebec, care produc 3/4 din cele cca cele 100 tone de aur raportate anual de Canada.
8. Indonezia este al 8-lea mare producator care înregistrează cca 90 tone/an
In afara acestor mari producători, în lume încă 90 de ţări exploatează aur din zacaminte foarte sărace. Acestea produc, mai puţin de jumatate faţă de cantităţile înregistrate in cele opt state menţionate mai inainte.Intre ele:  Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Colombia, Ghana, Kazakhstan, Mali, Maroc, Mexic, Uzbekistan,  Filipine, Tanzania si…(!?) România.
Mugur Isarescu despre rezerva de aur a României:  Rezervele valutare internationale ale Romaniei nu mai au nevoie neaparat sa creasca, in conditiile in care se situeaza la un nivel confortabil, a spus guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Mugur Isarescu.
Guvernatorul a precizat ca trebuie sa renuntam la ideea potrivit careia este bine doar daca rezerva valutara internationala a tarii creste.
In ce priveste rezervele de aur ale statelor din regiune, el a mentionat ca rezerva de aur a bancii centrale a Bulgariei este de 39,8 tone, a celei din Letonia - de 7,8 tone, din Lituania - de 5,9 tone, din Polonia - de 103 tone, iar a Slovaciei - de 31,7 tone, in conditiile in care rezerva de aur a Romaniei este de 103,7 tone.
Isarescu a mai atras atentia ca Romania are chiar un nivel ridicat al rezervei de aur, cel putin in comparatie cu tarile din regiune, mai ales ca Polonia are o populatie dubla fata de cea a Romaniei si o rezerva de aur aproape egala cu a noastra.
"Cu alte cuvinte, rezerva internationala a Romaniei nu trebuie sa creasca. Anumite fluctuatii in sus si in jos sunt absolut normale. Stabilizam rezerva in functie de foarte multi alti indicatori", a spus Isarescu (iulie 2010).


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in