Ça fait rien monsieur le ministre. Dar, domnule Valls… (I)

*De ce nu au rămas mulţi rromi/ţigani în Europa Nordică şi de Vest?

Nu stim din ce zonă/regiune etno-culturală/folclorică provine spaniolul Valls, aflat astăzi în pozitia de ministru de interne al Franţei, dar gesturile, ambiţia si încăpăţânarea cu care a reuşit să bulverseze “liniştea” guvernului Frantei îl aseamănă cu oltenii din România. Care sunt, zic unii, arţăgoşi, le sare ţandăra repede, sunt curajoşi, dar, până la urmă au inima mare. Sunt generoşi. Eu aşa cred că este si domnul Manuel Valls.

Sigur ca l-a deranjat comportamentul unor şatre sau cohorte de ţigani, dar, cum să spun, cu ţiganii este mai greu să lupţi. Faţă în faţă. Mai bine îi iei cu binişorul şi atunci faci treabă cu ei.

Stimate domnule Valls, să ştiţi că nici în România nu sunt mai astâmpărati, mulţi fac rele, dar foarte mulţi sunt oameni cumsecade. In satele din sudul ţării, ei trăiesc în sărăcia lor, adunând ziare, fiare vechi, făcând treburi pe care românii nu le fac. De pildă, serviciile de salubritate din Bucureşti sunt realizate, in proporţie de 90 %,  de persoane din cumunitatea rromă, cum li se spune acum.

Sunt unii răi, de pildă junimea ţigănească îmbogaţită prin fraude prin străinătate sau in România. Sunt sate/commune, majoritar rrome, unde palatele ţigăneşti sfidează bunul simt al zilelor de criză economică. Construcţiile sunt realizate numai din marmoră, sticlă si oţel. Iţi vine să cazi jos când treci pe uliţele acestor aşezări. Unele imobile imită palate, unele de justişie, altele de artă, toate in stil kitsch authentic.

Dar nu despre asta vroiam să vorbim apropos de necazurile domnului Valls cu unele familii de rromi/ţigani din Franta. Ci despre faptul că în numeroasele sale “discursuri” pe această temă, M. Valls vorbeşe numai si numai de ţigani români si bulgari. Eu nu stiu ce stie dl Valls despre istoria ţiganilor şi aa româilor. Românii sunt un popor latin, si, astăzi, cea mai înzestrată populaţie francofonă din Europa, in afara Franţei si Belgiei. Tiganii, ca etnie europeană,  nu sunt născuţi în România şi România nu este nici depozitara bunelor şi relelor etniei rrome. NU domnule Valls, ţiganii nu sunt români, precum bine ştiţi si dv. Apelativul de romi sau rromi este folosit mai ales după 1990 si multi compatrioti de-ai nostri spun că este o “făcătură”, o iniţiativă străină.

Se presupune că  ei, ţiganii, au venit acum mai bine de o mie de ani din Asia si au atins graniţele Imperiului Bizantin, unde, probabil din cauza culorii, au fost confundati cu egiptenii. Pentru că în limba greacă egiptean se pronunţă “Agiptianos”, denumirea s-a răspândit ca atare luând forma de “Gypsy” in engleză, “Gitan” in franceză,  iar in Spania, de unde înteleg că vă sunt moşii şi strămoşii, se cheamă  “Gitano” . Alte naţii au preferat să rămână la varianta de origine slavă, dată de sârbi, si anume “cingarije”. A se nota că litera “c” în sârbă se pronunţă “ţ” (tz). De aici vine si denumirea lor in italiană “Zingari”, in maghiară “Tigoniuk” şi in româneste “Tigan” - toate pronunţându-se cu “tz”. Cu toate că astăzi reprezentanţii comunităţii rroma/tigăneşti încearcă să ne convingă că “ţigan” este o formă peiorativă, trebuie remarcat că nu forma ci fondul are conotaţia respectivă.

Am vazut în comentariile pe tema ţiganilor că unii francezi sunt convinsi de faptul ca ţiganii îşi au sorgintea in Europa de Răsărit. Fals. Ei, acum vreo mie si ceva de ani, când au “invadat” Europa s-au răspândit peste intreg teritoriul acestui continent bogat si prielnic vieţii. Numai că unele popoare i-au izgont, i-au persecutat şi i-au maltratat până la holocaust.

De ce nu sunt prea puţini ţigani in Europa Nordica si de Vest în raport cu cea de Răsărit? Iatăa ce spune un cercetător în domeniu, respectiv Vasile Ionescu, de la Centrul rromilor pentru politici publice "Aven Amentza" (Veniti cu noi) din Bucuresti despre

Politicile de excludere a ţiganilor în Europa Nordică şi de Vest în Evului Mediu:

“Prima reactie a puterilor publice fată de romi este, in general, una de respingere, de expulzare. In Germania sint vinati, la Frankfurt, in 1449, iar la sfirsitul secolului, respingerea devine globală: Reichstag-ul, reunit la Landau si Friburg, in 1496, 1497, 1498, ii declară pe romi 'spioni in solda turcilor', 'aducători de ciumă'. Sint acuzati de brigandaj, vrăjitorie si furt de copii.

In 1500, impăratul Maximilian I, la Auxburg, solicită măsuri sporite, uciderea imediată a romilor. Ferdinand I, mai clement, interzice uciderea imediată a femeilor si copiilor romi. Georg II, in 1661, publică un decret de condamnare la moarte a romilor surprinsi pe teritoriul tării, iar in anii următori cavaleria ii vinează peste tot. In 1721, exterminarea inseamnă uciderea bărbatilor si tăierea urechilor femeilor si copiilor. In 1725, sint condamnati la moarte prin spinzurătoare toti romii, de peste 18 ani, fără distinctie intre sexe, surprinsi pe teritoriul prusac. In spatiul ceh, in secolul XVII, romii erau spinzurati la frontieră. In Tările de Jos, de-a lungul drumurilor, pancarte desenate infătisau romi spinzurati, altele indicau interdictia de a-i ajuta, sub orice formă, pe heidens (păgini). La 4 aprilie 1525, un edict olandez ordonă ca acestia să părăsească tara in două zile. Apoi, in secolele XVII-XVIII, sint organizate heidenjachten (vinătoare de păgini), la care participă infanteria, cavaleria si politia. Oricine poate ucide un rom, fără a fi pedepsit.

'Vinătoarea de tigani' se produce, in aceeasi perioadă, in mai multe state. Un bon de plată, din 7 mai 1737, arată că un 'vinător de tigani' dintr-un sat austriac era remunerat cu 52 de coroane (7 fripturi de vită, 28 coroane; 6 măsuri de vin, 18 coroane; piine, 6 coroane). Un secol mai tirziu, in Jutland, arhivele vorbesc de o vinătoare in care au fost ucise 260 de persoane, inclusiv 'o tigancă cu copilul ei'. In tările scandinave, in 1560, se interzice botezarea si inmormintarea romilor, iar in 1637, romii găsiti pe acele teritorii puteau fi ucisi fără judecată. Ordonante similare, decretate in secolele XVIII - XIX, au rămas valabile pină in 1954. In Norvegia, intre 1687 si 1845, romii (tatere) trebuiau arestati, bunurile confiscate si sefii lor executati. In Danemarka, in 1536, 1554, 1561, 1570, 1574, romii surprinsi in teritoriu erau condamnati la muncă fortată, iar din 1589, in prealabil, seful grupului era executat. In 1683 se interzice navigatorilor de a lua la bord romi, iar din 1708, romii sint incarcerati. In Elvetia, intre secolele XVI - XVII, 'cei fără tară' erau torturati, iar din 1580, oricine putea să-i ucidă. Din 1646, dreptul de a 'lichida, prin bătaie sau impuscare' este institutionalizat prin ordonantă. In 1727 se ordonă 'tăierea unei urechi bărbatilor si femeilor tigani, de peste 15 ani, dacă sint prinsi pentru prima dată (...), condamnarea la moarte, dacă sint prinsi a doua oară'. In Italia si Franta sint trimisi la galere. In Portugalia, din 1538, sint pedepsiti corporal si deportati in coloniile din Africa.

Incepind cu a doua parte a secolului al XVI-lea, pină in secolul al XVIII-lea, biserica catolică devine activă in lupta impotriva romilor, in special in Italia. In 1563 se interzice căsătoria pentru Cingari, Aegyptiaci, Saraceni sau Abissini, fără autorizarea specială a preotului. In 1565, la Milan, toti romii care nu voiau să abandoneze nomadismul, să adopte 'o bună conduită crestină', trebuiau să fie pedepsiti. In 1617, la Napoli, femeile care exercitau 'arta magică' au fost incarcerate. Sinodul din 1688 cere preotilor să-i vineze imediat pe cei care nu sunt buni crestini”.

Dacă mass-media franceză ar fi mai înteleaptă şi tolerantă cu această etnie ar trebui să povestească generaţiei tinere această mică istorioară.

Ar face bine şi imaginii Europei de Răsărit care a fost totdeauna tolerantă cu etnia rromă/ţiganească.

Deşi au suferit mult in perioada razboiului al II-lea, ţiganii au continuat să traiască pe meleagruile de est ale continentului. Acelasi cercetător ne spune care au fost cifrele holocaustului ţiganilor în mai multe state din  Est. In Germania se ştie ce s-a întâmplat. Potrivit lui Vasile Ionescu, statistica arată aşa:

                        Holocaustul romilor – Estimare

Tara	Populatia in 1939	Nr. estimat de morti	Sursa
Boemia	13.000	6.500	(Horvatkova)
Croatia	28.500	28.000	(Uhlik)
Estonia	1.000	1.000	Estimare
Ungaria	100.000	28.000	Nacizmus Uldzotteinen Bizottsaga
Letonia	5.000	2.500	(Kohanovski)
Lituania	1.000	1.000	Estimare
Polonia	50.000	35.000	Estimare
Romania	300.000	36.000	Comisia romană de crime de război
Bulgaria	120.000		Recensămintul din 1929
Serbia	60.000	12.000	Estimare
Slovacia	80.000	1.000	Estimare
URSS	200.000	30.000	Estimare